Lucian Blaga
Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.
Sedento bebo teu perfume e seguro teu rosto
como quem segura
na alma um milagre.
Queimas-nos a proximidade, olhos nos olhos, como estamos.
E contudo me sussurras:”Tenho tanta saudades de ti!”
Falas tão misteriosa e desejosa, como se eu estivesse
exilado em outro mundo.
Mulher,
que mares levas no peito, e quem es?
Canta ainda uma vez mais tua saudade,
por que te ouço
e os instantes me pareçam botões prenhes
de que florecem de fato... eternidades.
Nenhum comentário:
Postar um comentário